ParentIS

crestem cu iubire

Dorinta …

De cand ma stiu mi-am dorit sa fiu o mama tanara, sa ma pot cobori usor la nivelul copiilor sa ma pot juca cu ei, sa ne distram, copilaresc cu ei … Dar cum planul de acasa nu coincide cu viata reala … nu a fost sa fie sa fiu o mamica tanara, (cel putin nu asa cum as fi vrut eu). Cand am ramas insarcinata am fost in culmea fericirii si am inceput sa ma documentez, ca sa fiu pregatita pentru bebelushul meu sa ii ofer tot ce e mai bun. Si ce poate fi mai bun decat laptele de mama?
Mi-am dorit sa pot alapta … mi-am dorit sa am lapte. Dar se pare ca dorinta mea nu a fost destul de puternica … si/sau obstacolele aparute (asistentele medicale care imi spuneau ca nu am lapte, ranile pana la sange, cunostintele dorice sa vada bebelushul, reclamele la LP) m-au facut sa nu ma bucur de alaptat. Panicata si incurajata de medic dar si de cei apropiati, am cedat si i-am dat copilului mai mult LP decat san, credeam ca e ok … credeam ca daca am ales cea mai buna marca de LP ii ofer copilului ce e mai bun … credeam ca nu am lapte suficient, ca nu-i place copilului laptele meu … ca din biberon manca cu pofta iar de la san manca 1-2 guri si plangea … credeam ca plange de foame … si n-am vrut sa-l infometez … asa ca incet incet a renuntat la san si a ramas cu LP. Iar eu m-am consolat cu ideea ca poti creste si cu LP …
Si am ramas insarcitata iar … si m-am bucurat enorm … si uitandu-ma la copilul meu care a crescut cu LP mi-am zis ca daca la primul n-am avut suficient lapte, cu siguranta n-am sa am mai mult la al doilea … si am decis ca ii voi da LP din start ca sa nu ne mai chinuim.
Si cu vreo luna inainte de nastere m-am razgandit … cum? Ionela m-a facut sa vad unde am gresit … si sa imi schimb punctul de vedere.. am realizat unde am gresit si ce ar trebui sa fac sa nu mai gresesc …
Mi-am dat seama ca eu am gresit de la nastere cand nu am pus copilul des la san, cand nu l-am pozitionat corect si am facut rani … cand nu i-am dat san ca aveam musafiri … si era mai rapid de facut un biberon decat sa las musafirii singuri si eu sa ma retrag in alta camera sa imi hranesc copilul …
Si cu lectia invatata am inceput o noua poveste de alaptare … poveste ce a inceput la 2 min dupa nastere cand mi-a fost dat copilul la san. Eram obosita, si inca simteam durerea nasterii dar in momentul in care am vazut o gurita mare ca apuca stangaci sanul meu am uitat de toate si am lacrimat de fericire … In acel moment mi-a aparut o dorinta sa imi pot alapta copilul exclusiv macar 1 luna … Ca si la prima nastere au aparut obstacole … ba s-a luat o asistenta “grijulie” de mine ca daca o invat sa stea la san toata ziua … acasa cum o sa ma descurc … am facut iar rani la sani … rani care au trecut dupa 3 saptamani, timp in care plangeam de cate ori “mufam” copilul, si imi tot spuneam ca doare mai putin ca ieri … am primit iar indicatia de LP, dar am ascultat instinctul meu …
Si repede repede m-am trezit ca a trecut o luna si eu nu am avut nevoie de LP … si atunci mi-am dorit sa pot alapta exclusiv pana la 6 luni dupa care o sa incepem diversificarea si poate poate o sa alaptez pana pe la 9 luni … Am inceput sa simt ceva ce pana atunci nu mai simtisem … simteam ca pot sa fac minuni … simteam ca atunci cand pun copilul la san totul se schimba … Ori de cate ori plangea, il luam in brate si ii ofeream sanul, instant se linistea, dar nu numai copilul ci si eu … puteam sa fiu iritata de caldura, din cauza cuiva … in momentul in care vedeam copilul ca e la san … ma linisteam … simteam ca toate problemele s-au rezolvat …
Normal ca au aparut pusee de crestere, greva suptului dar am trecut cu usurinta peste toate. Au trecut si cele 6 luni … am inceput si diversificarea … si am inceput sa ma gandesc la intarcare … si mi-am dorit sa nu se intample inainte un an … Din fericire copilul nu a fost incantat de diversificare si zilele de alaptat exclusiv au continuat … si inca continua … nu zilnic dar la cel mai mic disconfort refuza mancarea si cere sanul … mai exact imi trage de bluza si cauta singura ce vrea … Cand ne asezam la masa totdeauna se aseaza la tati in brate ceea ma bucura si imi demonstreaza ca un copil poate face diferenta intre hrana si san … si stie cand are nevoie de hrana si cand vrea iubire …
Eu una consider ca in momentul de fata nu mai alaptez conform definitiei din dex (a alapta = A hrăni puii cu laptele propriu) ci ii ofer puiului meu ceva ce nimeni nu-i poate oferi … alinare, iubire, liniste, incredere, confort … si acelasi lucru primesc si eu in momentul alaptarii …
Ma topesc cand vad gurita mare ca prinde sanul, cand pazeste cu 2 maini sanul, cand cu ochii inchisi, precum o cartita, cauta sanul … simt ca am un inger in brate cand privesc ochii ei si vad liniste si caldura … si nu stiu sa descriu in cuvinte acea senzatie.
E adevarata afirmatia: cresc copii si cu lapte praf … dar diferenta intre un copil crescut cu LP si unul alaptat e mare … si imi doresc sa inteleaga asta cat mai multa lume … si sa fie cat mai multi copii alaptati … daca as putea, as da timpul inapoi ca sa am nu unul ci 2 copii alaptati …
Am participat la saptamana alaptarii in 2012, si la provocarea alaptarii, si la ambele evenimente am simtit un gust amar ca peste un an nu am sa ma mai incadrez … dar uite ca cel putin un eveniment l-am prins. Cu fiecare zi care trece realizez ca imi doresc sa alaptez cat mai mult si ca as vrea sa opresc timpul in loc in timpul alaptarii …
Alaptez de aproape un an jumate si in timpul asta am invatat ca alaptatul nu e doar satisfacerea unei nevoi a copilului, alaptatul e o legatura unica in lume … legatura ce se creeaza intre mama si puiul ei … si nimeni nu ar trebui sa intervina in distrugerea acestei legaturi … si mai am o dorinta … Orice femeie trebuie sa cunoasca ce e cu adevarat alaptarea …

Leave a Reply