ParentIS

crestem cu iubire

Rares Andrei – albastrel

Rares Andrei s-a nascut intr-o zi frumoasa de martie, cu putin soare, care preconiza frumusetea de baiat ce ne va bucura zilele. Rares s-a nascut pe seara, a primit doi trei pupici de la mami si a ajuns sus in salonul copiilor. Din pacate mami nu a ajuns sa il tina in brate decat la 15 ore dupa ce s-a nascut :(.
Totusi, momentul cand ne-am intalnit, mami cu bebe, a fost un moment magic…. mami s-a pierdut in albastrul ochilor copilului, iar baiatul a simtit caldura mamei in jurul lui si mirosul lapticului matern.
“Probleme” au fost tot timpul: sfarcuri neformate, sani micuti, canale blocate, inceput de mastita, in loc de laptic, iesea sange, suflul sistolic al copilului, fren lingual ce a determinat asistentele sa il catalogheze pe Rares ca fiind un “bebe lenes” dar…. poate unul din cele mai grele momente pentru mine, ca mama, a fost cand am ajuns acasa si dintr-o data, am intrat in panica: nu stiam cand sa il hranesc, programul de 3 ore mi se parea aberant, in maternitate alaptam cu ajutorul unei asistente, deci la 4 maini, acasa sotul de abia indraznea sa puna mana pe copil de frica sa nu se rupa :), sanii ii simteam angorjati, copilul nu prindea cum trebuie sanul, oh… acea seara a fost una din cele mai memorabile.
Incet incet, am inceput sa caut pe internet informatii de alaptare, pozitii de alaptare – primisem si o cutie de lapte praf de la nasi, dar, desi facusem o doza pentru prima noapte, am lasat-o intr-un colt, incapatanata fiind sa alaptez asa cum voi putea. Am descoperit ca pot alapta din diverse pozitii mai comode, aveam lapte destul – sotul radea ca imi curgeau rauri raulete din sani – si timid am descoperit grupul de sprijin de pe Facebook.
Apucasem sa introduc mameloane de silicon – si desi trebuia sa sterilizez in plus – consider ca si-au facut treaba – mi s-au format sfarcurile mai bine, copilul a invatat sa prinda sfarcul in gurita, in ciuda frenului lingual. Incet incet, cu sfaturile Ionelei si a altor mamici din grupul de sprijin, am scos protectiile de san, am inceput sa alaptez inclusiv in parc – mi-era o rusine sa ma expun si spre rusinea mea am incercat biberonul cu laptic de la mine muls – am avut noroc ca Rares stia mai bine decat mine ce ii trebuie si a refuzat si ceiucul dat pe furis de bunici si biberonul cu laptic muls, tzatzica fiind mult mai buna decat orice alt plastic.
 
Cam asa a inceput povestea noastra de dragoste, care dureaza de acum de un an si 5 luni. Rares este inca alaptat – desi am inceput sa primesc intrebari de genul ‘dar cat o sa il mai alaptezi?’ – este fericit, a crescut armonios – nici prea gras, dar nici prea slab – este un baietel istet si frumos, care iubeste la nebunie sa tzatzaiasca, cum spunem noi. Au fost si momente cand alaptatul a fost singura metoda de a calma boala sau eruptia dentara dureroasa, ne-a hidratat si hranit in varf de munte dar si in mijlocul mall-ului sau hypermarketului, este poate singurul moment cand am posibilitatea de a-mi alinta feciorul independent care deja nu mai sta la pupacit sau imbratisat, este alinarea pentru orice vanataie sau cazatura, este un moment magic!!!
 
Noi, mami si tati, ne gandim deja sa ii mai facem un fratior sau o surioara si speram ca alaptarea sa continuie si in tandem :)
 
Multumim din toata inima pentru sprijinul primit de la ParentIS si Sprijinul in alaptare, acestor mamici care au o inima de aur! Multumesc!!!

Leave a Reply