ParentIS

crestem cu iubire

Vointa

Cand eram insarcinata cu fetita mea, mama mea mi-a povestit ca “pe mine m-a alaptat 3 luni si apoi a trebuit sa ma dea la bunici, care m-au crescut cu lapte praf si lapte de vaca, si ca m-a intarcat bunica, ca am crescut frumos si sanatos”.
Din timpul sarcinii mi-am pus problema ca voi alapta dar m-am pregatit si cu tetine, pompa pt sani, biberoane si laptic. Am fost la un curs Lamaze, d-na doctor spunea “Fetelor nu o sa aveti nevoie de pompa sau biberoane, puneti bebelusul cat mai mult la san si o sa fie bine! o sa vedeti! o sa aveti laptic pentru pici!”.

alexandra1Am nascut prin cezariana, nu pentru ca asa am vrut, ci pentru ca asa s-a intamplat. La cca 16 ore dupa cezariana am avut minunea in brate, era primul bebe mic care l-am vazut, nu stiam sa il pun la san, de fapt stiam teoretic dar practic nu reuseam. Era grasuna si lunguta si nu ma descurcam. Una din asistente imi facea observatii ca nu stiu sa o tin si ca fata de 15 ani din salonul vecin o tine mai bine ca mine, etc.
Eram descurajata, ca am sfarcurile ombilicate.

Am avut noroc de moasa din sala de operatie (moasei i-a fost mila de mine pentru ca in sala de operatie am facut o criza de panica din cauza anesteziei si din cauza ca eram singura in spital, fara familie, fara sprijin, si am rugat-o ca, dupa ce se termina tot, sa il sune pe sotul meu; de fapt, in afara de sot, nu a venit decat o fata la mine la spital … asta e alta poveste). A mai venit pe la mine prin salon si m-a ajutat, dar tot nu reuseam. Tuturina s-a lipit de mine, a deschis gurita si a inceput sa suga, eu nu reuseam sa o tin bine, nu imi dadeau voie sa pun copilul pe pat ca sa suga, ma chinuiam, eram ingrozita nu reuseam sa ma descurc.

A venit ziua plecarii din spital. Ningea, era frig si cod galben de ninsoare. Am luat fulguletul si am venit acasa, l-am pus langa mine si am incercat sa ii dau sa suga. Inca nu imi venise laptele, era doar colostru, trecusera 4 zile de la cezariana, dar am sunat dr de la curs si m-a mai linistit. Abia in a 5-a sau a 6-a zi a venit lapticul. Creierul meu a procesat mai greu nasterea asta, pentru ca a fost cezariana programata si inante de termen, si nu cred ca s-a produs destula oxitocina. Cred ca si din cauza ca bebe nu plangea si doarmea mult. Dar asta a fost noroc. Am aflat mai tarziu, de la Ionela, ca e minunat sa ii dai colostru atatea zile bebelusului.

Acasa alta distratie nu puteam sa o tin, nu avem scaun, nu aveam fotoliu, ma chinuiam sa tin botul de aur in brate si sa alaptez, aveam ragade, sfarcurile nu erau formate, garmastanul nu facea fata, incepea sa imi curga sange din sfarcuri. Sotul ma sustinea, ma masa pe spate, o aseza pe asta mica, dar imi spunea ca, la el la serviciu, copiii au cresut cu lapte praf si cu baby drink si sunt bine, sa nu ma necajesc daca nu reusesc. Dar am insistat. Cand nu mai puteam de durere, de la ragade, ii mai dadeam la biberon. Zilnic trageam cu pompa ca sa o ajut pe mogaldeata asta mica, sa se formeze sfarcurile. Am folosit si protectii de san din cauciuc. Am insistat. Lapte praf ii dadeam cand nu mai puteam de oboseala, eu eram toata ziua singura cu ea acasa pana seara tarziu si nu ma mai descurcam, abia ma miscam de la operatie.

Dupa o luna jumatate a venit intalnirea de la ParentIS. Vroiam un wrap de la Ilinca.
Am nimerit la o discutie despre alaptare, tinut copilul langa noi, etc. Am invatat multe in acea seara. Am ascultat-o pe Ionela cu atentie, cand am ajuns acasa am luat mogaldeta cu mine in pat. A fost prima seara cand dormeam cu ea, am pus-o langa san si am lasat-o sa suga cat vrea ea, toata noaptea. De atunci ea doarme cu mine si suge. Tot de atunci am renuntat si la completarea cu formula (nici nu ii dadeam mult in fiecare zi), dar atunci am aflat ca bibe si suzeta deformeaza suptul asa ca am renuntat si la bibe si la suzeta. De atunci alaptam oriunde si in orice pozitie.

La puseul de crestere, sau cand plangea mai tare, maicamea imi zicea ca “nu se satura asta mica”, “sa ii mai dau mancare” si incepea cu povesti de cand eram eu mica, ca “nu pot sa cresc un copil dupa internet si carti” sau ca “la ea la serviciu fetele intreba daca nu ii dau de mancare” (asta pe cand avea bebelina 2 luni jumătate), ca “de asta plange, ca nu se satura” si alte povesti de genul.
Dar tati e tare mandru! Si cand aude pe cineva ca spune ca “nu are lapte”, ca “nu poate”, ca “nu se satura copilul”, spune: “da nevastamea, care nu a vazut bebe in viata ei cum poate?! nu exista asa ceva! trebuie sa iti doresti sa alaptezi copilul!”

alexandra3

La manastirea Cetatuia

alexandra2

In Gradina Botanica

Leave a Reply